Ventilație cu recuperare de căldură pentru o casă nouă: de ce nu e opțională

Casele construite astăzi sunt etanșe. Tâmplăria cu garnituri duble, membranele și termosistemul au eliminat infiltrațiile prin care casele vechi respirau fără ca nimeni să se gândească la asta. Câștigul de energie este real, dar aduce cu el o problemă nouă: aerul din interior nu se mai schimbă de la sine. Semnele se văd în primul an: condens pe geamuri dimineața, aer greu în dormitor la trezire, miros persistent după gătit, pete de mucegai în colțurile reci și în baie. Aerul condiționat nu rezolvă nimic din toate acestea, pentru că recirculă aerul din încăpere fără să aducă aer proaspăt din exterior. Cifra care descrie problema este concentrația de dioxid de carbon. În aer liber este în jur de 400 ppm. Într-un dormitor cu ușa închisă, în care dorm două persoane, depășește 1500–2000 ppm până dimineața — nivelul la care apar somnul neodihnitor, durerea de cap și scăderea capacității de concentrare. Un sistem de ventilație dimensionat corect ține valorile sub 1000 ppm fără ca cineva să deschidă o fereastră. Cum funcționează recuperarea. Instalația introduce aer proaspăt filtrat în camere și evacuează aerul viciat din băi și din bucătărie. Cele două fluxuri trec printr-un schimbător în care nu se amestecă, dar își transferă căldura: iarna, aerul care intră este preîncălzit de cel care iese. La schimbătoarele contracurent, randamentul de recuperare ajunge la 85–90%. Practic, aerisești fără să arunci căldura pe fereastră — spre deosebire de aerisirea prin deschiderea geamului, care în ianuarie scoate afară exact energia pentru care plătești. Când se decide. Ideal, în faza de proiect al casei, pentru că tubulatura se pune odată cu restul instalațiilor și costul rămâne mic. La o casă în construcție roșie, soluția este încă simplă. La o casă finisată, montajul unei instalații cu tubulatură devine invaziv, iar alternativa sunt recuperatoarele descentralizate, montate câte unul pe cameră direct în peretele exterior, fără tubulatură, cu instalare într-o singură zi. Ce trebuie știut înainte de a decide: • Debitul se calculează pe încăperi și pe numărul de persoane, nu se alege din catalog după suprafața casei. • Traseele care trec prin spații neîncălzite — pod, garaj — se izolează obligatoriu, altfel apare condens în tubulatură. • Filtrele se verifică la câteva luni și se înlocuiesc o dată sau de două ori pe an. Un filtru colmatat reduce debitul, crește consumul ventilatoarelor și anulează avantajul instalației. • Zgomotul depinde de proiectarea tubulaturii, nu doar de aparat: un tronson subdimensionat transformă o centrală silențioasă într-o sursă de zgomot în dormitor. Trimite-ne planurile casei și îți propunem o soluție cu debite calculate pe camere, cu schema de trasee și cu deviz.